Viziune lăcustă


viziune lăcustă refacerea vederii în caz de vătămare oculară

Sînt singur, și mă duce-un gând Spre locuințele lacustre. Lacustră - George Bacovia comentariu literar, rezumat literar Poezia Lacustră face parte din volumul de debut, Plumb, apărut în şi este emblematică pentru atmosfera dezolantă specifică liricii lui George Bacovia exprimând prin simboluri şi sugestii trăirile şi stările sufleteşti ale poetului: tristeţea, spleenul dezgust faţă de oriceangoasa, oboseala psihică, disperarea, apăsarea sufletească, nevroza, spaima, degradarea psihică şi dezolarea.

Tema Tema poeziei ilustrează condiţia nefericită a poetului într-o lume ostilă, meschină, incapabilă să înţeleagă arta adevărată, prin folosirea motivelor poetice specific bacoviene ca motivul singurătăţii, al nevrozei, al viziune lăcustă sufletesc, motivul ploii, al terorii de apă, iar muzicalitatea versurilor, dată de verbele la gerunziu, exprimă sentimentul de claustrare a eului liric în această lume sufocantă, apăsătoare.

viziune lăcustă îmbunătățiți vederea cu medicamente

Ideea poeziei Ideea poeziei profilează starea de dezolare şi disperare a poetului, dată de imposibilitatea de adaptare şi de supravieţuire într-o lume mediocră, superficială, supusă degradării morale şi materiale. Imaginarul poetic Imaginarul poetic transfigurează realitatea concretă prin viziune lăcustă interioare lirice, viziune artistică specific simbolistă prin funcţia expresivă şi estetică a simbolurilor, fonemelor şi culorilor.

viziune lăcustă vederea a început să scadă

Structura şi compoziţia textului poetic Poezia Lacustră este alcătuită din patru catrene dispuse într-o simetrie perfectă, prima strofă este reluată în finalul poeziei, schimbându-se numai versul al doilea, pentru a accentua curgerea implacabilă a timpului şi solitudinea omului în societatea ostilă şi apăsătoare. Discursul liric este construit pe două planuri suprapuse: unul exterior, al lumii materiale şi al naturii, şi planul interior, al vieţii psihologice, al trăirilor dezolante resimţite în viziune lăcustă sufletului unui artist care nu se poate adapta realităţii ostile.

Povestirea continuă mai jos.

O viziune a sentimentelor, Nichita Stanescu, volum, 1964, 1h38m