Viziune și karma


Vom putea studia mai târziu din punct de vedere karmic și personalități mai puțin reprezentative, dar aș vrea să aleg mai întâi asemenea personalități, fiindcă ele ne permit să vedem cum, prin desfășurarea karmică a vieții umane pe parcursul unor faze succesive de existență, evoluția omenirii în ansamblul ei progresează.

În cultura și civilizația modernă se vorbește despre istorie ca și cum ea ar fi un curent neîntrerupt de evenimente; lucrurile sunt prezentate raportându-se ceea ce se întâmplă în secolul 20 la secolul al lea, și ceea ce se întâmplă în secolul al lea, la secolul al lea ș.

Dar oamenii înșiși sunt cei care transpun lucrurile dintr-o epocă a istoriei viziune și karma alta; așadar, oamenii care trăiesc în prezent sunt cei care au adus în acest prezent, provenind din epoci istorice trecute, ceea ce trăiesc ei astăzi, și abia acest fapt creează realitatea, viața, abia acest fapt creează în viața istorică o adevărată coeziune internă.

Când avem doar cauza și efectul, nu avem o adevărată coeziune. Când sufletele umane care au trăit pe Pământ într-o epocă străveche trec într-o epocă mai recentă, prin vieți mereu reînnoite, atunci apare o coeziune reală în sânul evoluției omenirii.

Acestei coeziuni reale nu i se poate sesiza semnificația decât studiind aceste personalități, care pot fi observate tocmai pentru că ele sunt reprezentative.

viziune și karma

V-am vorbit ieri mai întâi despre cel pe care l-am numit Vischer-Șvabul, esteticianul Friedrich Theodor Vischer, și l-am caracterizat întru câtva. V-am spus că vreau să aleg numai exemple în legătură cu care dispun de rezultate reale ale cercetărilor. Cercetările sunt efectuate prin clarvedere, pe baza acelor mijloace spirituale despre care a fost vorba deja și despre care ne putem informa din literatura antroposofică.

Iată de ce nu este posibil să vorbim despre aceste lucruri decât sub formă de relatări. Căci în acest domeniu poate fi comunicat numai ceea ce rezultă din viziunea directă. În momentul în care facem trimitere de la o viață pământească la una anterioară, orice înțelegere pe baza unor concepte raționale este exclusă.

Nu mai există decât o posibilitate: aceea a viziunii. O urmă de înțelegere pe baza conceptelor raționale se menține atunci când este vorba să facem o apropiere între o viață pământească dată și ceea ce a fost viețuit între moarte și ultima naștere, așadar, când facem legătura între viața pământească și elementul spiritual-sufletesc din care viziune și karma aceasta în mod nemijlocit, înainte de a coborî pe Pământ; aici, până la un anumit punct, legătura este ușor de înțeles.

Dar firul care ne conduce înapoi, de la o viață pământească la alta, acesta nu poate fi prezentat decât sub formă de relatare, căci determinantă este aici viziunea.

viziune și karma

Cine este în stare să observe o personalitate ca aceea a lui Vischer-Șvabul și să sesizeze realitatea veșnică ce trăiește într-o asemenea personalitate, adică ceea ce trece dintr-o viață pământească în alta, acela poate, dacă discerne corect, aș putea spune, curenții dintr-o viață pământească, acela poate să vadă apărând această personalitate într-o existență anterioară.

Desigur, în ceea ce privește cercetarea, ne întoarcem înapoi mai întâi la ceea ce a fost viețuit înainte de viața pe Pământ. Dar acum, în ceea ce voi prezenta despre aceste trei personalități, vreau să las pe planul secund reîntoarcerea la ceea ce a trăit o asemenea personalitate în viața preterestră și să atrag atenția asupra vieții pământești precedente, care apare în dosul celei actuale.

Trebuie neapărat, atunci când vrem să facem astfel de investigații, să nu avem nici o idee preconcepută. A avea o viziune și karma sau alta despre viața pământească a unui om sau viziune și karma viața lui precedentă înseamnă să-ți imaginezi că poți raționa astfel: această persoană, fiind ceea ce este, trebuie să fi fost într-o viață anterioară într-un fel sau altul; dacă ne formăm astfel de judecăți, înseamnă să mergem în realitate pe o cale greșită, sau putem spune, cel puțin, că putem foarte ușor să mergem pe o cale greșită.

A-ți forma o judecată în mod rațional deducând o încarnare din alta, asta înseamnă să acționezi ca și cum te-ai afla pentru prima dată într-o casă: Privești prin fereastra de la nord și vezi afară niște copaci, și atunci deduci, după acești copaci văzuți prin fereastra de la nord, cum trebuie să fie cei care sunt în dreptul ferestrei de la sud. Dar pentru a-i vedea trebuie să mergi la fereastra de la sud, trebuie să privești copacii care se află în dreptul ei, fără a avea o idee preconcepută.

Într-adevăr, orice raționament intelectual trebuie eliminat atunci când este vorba să sesizăm acele Imaginațiuni care, pur viziune și karma viziune și karma, sunt prezentate Imaginațiuni corespunzătoare vieților pământești trecute ale unor asemenea personalități. Această încarnare se situează în secolul al 8-lea d. Îl vedem aparținând atunci acelor populații mauro-arabe care, în acea epocă, venind din Africa, au ajuns în Sicilia și au intrat în luptă cu oamenii care coborau din nord spre Sicilia.

Esențialul este că această individualitate despre care vă vorbesc, în această încarnare trecută, precis determinată, a primit o formație exclusiv arabă, cu toate detaliile sale, și anume în așa fel încât ea și-a asimilat ceea ce este artistic, aș zice, dar poate și ceea ce este neartistic în arabism și, în același timp, toată energia cu care arabismul a invadat Europa; ceea ce înseamnă mai ales legături umane cu un număr destul de mare de alți oameni aparținând aceleiași populații arabe.

Această individualitate care a trăit în secolul al lea cu numele de Friedrich Theodor Vischer a căutat în secolul al 8-lea să stabilească legături strânse cu mulți oameni aparținând aceluiași popor arab, aceleiași civilizații arabe; viziune și karma oameni, care, în acest moment, intraseră prin forță în contact cu Europa, au avut tentative constante să se fixeze în Sicilia și a trebuit să dea lupte dure — adică, de fapt, mai curând europenii au trebuit să dea lupte dure.

Această individualitate a participat într-o mare măsură la aceste lupte.

Despre a-ţi duce Crucea până la Capăt

Și se poate spune că era o personalitate genială, în sensul în care se înțelegea pe atunci ceea ce este geniul. Acum să reținem, în primul rând, că această individualitate a trăit în secolul al 8-lea. Dar lucrurile se continuă. Când această personalitate a trecut pragul morții și a ajuns în viața dintre moarte și o nouă naștere, ea aparținea comunității intime care era formată în special din sufletele cu care a fost împreună pe Pământ.

Acestea sunt sufletele despre care vă vorbeam când am arătat în considerațiile noastre că individualitatea respectivă a avut legături strânse cu ele.

Câteva elemente de cosmologie buddhistă

Dar tocmai între acești oameni — este greu să găsim în limbajul care este, bineînțeles, adecvat condițiilor pământești expresii care să ne permită să caracterizăm lucruri din domeniul suprasensibil —, între oamenii de care era legată individualitatea noastră după ce ea și ei au trecut pragul morții, s-a format o comunitate spirituală, o legătură spirituală care s-a menținut de-a lungul tuturor secolelor următoare până în secolul al lea.

Dumneavoastră veți fi aflat din conferința despre karmă, pe care am prezentat-o acum opt zile, că ceea ce se întâmplă pe Pământ este trăit mai înainte de entitățile celei mai înalte Ierarhii: Heruvimi, Serafimi și Tronuri, și că cel care trece prin viața dintre moarte și o nouă naștere își coboară privirea asupra unui cer spiritual-sufletesc, așa cum noi ne înălțăm privirea spre cer.

În acest moment, Serafimii, Heruvimii și Tronurile, vă spuneam, trăiesc ceea ce va deveni destinul nostru, ceea ce vom realiza conform destinului nostru când vom coborî din nou pe Pământ. În contextul lumii spirituale, această întreagă comunitate — care, bineînțeles, era o comunitate spirituală și căreia îi aparținea individualitatea despre care vorbim —, această comunitate a trăit faptul că ea trebuie să vegheze prin secole asupra unui progres al omenirii fără să fie influențată de creștinism.

Ceea ce vă spun acum vă va părea un lucru absolut straniu; căci noi ne reprezentăm că a conduce lumea este un lucru tot atât de simplu cum l-am dori și cum l-am organiza noi, oamenii. Dar conducerea lumii nu are loc în picături pentru îmbunătățirea vederii acasă fel, ci, dacă, pe de o parte, Misteriul de pe Golgotha introduce în întreaga evoluție a Pământului impulsul cel mai puternic, mai există, pe de altă parte, și necesitatea de a nu lăsa să se piardă imediat viziune și karma ce a existat înainte de Misteriul de pe Viziune și karma, necesitatea de a lăsa ca acest curent să-și urmeze cursul său, așadar, de a lăsa să-și urmeze cursul său, de-a lungul secolelor, curentul pe care îl voi numi nu antichristic, ci achristic, care nu ține seama deloc de creștinism.

Iar sarcina de a duce acest curent în Europa, de a prelungi într-un fel epoca precreștină până în secolele creștinismului, această sarcină revenea unui anumit număr de oameni care s-au născut în secolul al 8-lea, în secoleleîn sânul arabismului, pentru că acest arabism nu era în mod direct creștin, și pentru că el nici nu rămăsese atât de mult în urmă, ca vechile religii păgâne, el progresase totuși în cursul secolelor, într-o anumită direcție. Astfel, în sânul arabismului s-au încarnat niște suflete care, după aceea, neatinse de condițiile pământești, trebuiau să facă să evolueze în lumea viziune și karma ceea ce poate cunoaște spiritul uman, ceea ce poate încerca și simți el atunci când este izolat de creștinism.

Ele trebuiau într-un fel să întâlnească abia mai târziu creștinismul, în epoci ulterioare ale evoluției pământești.

viziune și karma

Și este într-adevăr profund semnificativ, grandios și zguduitor, să vezi cum o comunitate relativ mare continuă să trăiască în lumea spirituală, departe de evoluția creștinismului, până când, exact în secolul al lea, aceste suflete, în marea lor majoritate, coboară spre încarnarea pământească. Acestea erau, desigur, individualități foarte diferite, înzestrate cu predispozițiile cele mai variate.

Printre sufletele care făceau parte din această comunitate, Vischer-Șvabul, Friedrich Theodor Vischer, a fost unul dintre primele care au coborât în secolul al lea. Și, pentru el, posibilitatea de a afla multe viziune și karma creștinism a fost extrem de redusă. Dimpotrivă, pe când era încă în existența prepământească i-a fost dată posibilitatea de a primi impulsuri ale ghizilor spirituali ai omenirii care erau mai mult sau mai puțin apropiați de creștinism, dar care, de fapt, nu își impregnaseră, în sens christic interior, concepția lor despre lume, impulsurile lor de viață.

Este desigur paradoxal să vorbești despre aceste lucruri așa cum se vorbește despre realitățile pământești, dar, după cum v-am spus, îmi iau acest risc cu bună știință. Pentru un suflet cum este sufletul pe care îl avem noi în vedere, trecerea prin această încarnare din secolele a fost o pregătire deosebit de favorabilă pentru a se dezvolta în lumea spirituală în strânsă legătură cu sufletul lui Spinoza [ Nota 46 ] sau cu alte suflete asemănătoare, și mai ales cu un mare număr de reprezentanți ai unei civilizații necreștine, care au murit în același secol și care trecuseră în lumea spirituală, reprezentanți ai culturii Kabbalei, în special.

Și astfel pregătit, acest suflet — viziune și karma nu au intervenit decât puțin mai târziu — a pătruns în secolul al lea în existența pământească. Celelalte suflete, tocmai datorită faptului că ele au ajuns puțin mai târziu, au fost reprezentantele mentalității științifice din a doua jumătate a secolului Căci, în realitate, și acesta este, dragii mei prieteni, secretul straniei evoluții a gândirii științifice din a doua jumătate a secolului al lea, aproape toate spiritele care au purtat acest curent al gândirii naturalist-științifice din a doua jumătate a secolului al lea, acest curent naturalist-științific bazat pe o gândire mai originară și mai sensibil, fuseseră în viața lor precedentă determinantă arabi, tovarăși ai acelei individualități care a luat apoi pe Pământ numele de Friedrich Theodor Vischer.

Numai că Friedrich Theodor Vischer — ca printr-o naștere sufletesc-spirituală prematură — apăruse mai curând.

Acest lucru este într-adevăr profund întemeiat în karma sa, prin legăturile sale cu acele suflete de care era legat și Hegel înainte de a coborî spre o existență pământească. Așadar cu aceste suflete avusese legătură și Friedrich Theodor Vischer în timpul vieții în lumea spirituală.

Datorită orientării sale individuale deosebite, acest fapt a exercitat asupra lui o influență, și anume, în sensul a ceea ce a fost pe Pământ hegelianismul. Prin aderarea sa la acest hegelianism, el a fost ferit să alunece spre o concepție asupra lumii mai mult sau mai puțin materialist-mecanicistă. Dacă s-ar fi născut puțin mai târziu, ca ceilalți tovarăși spirituali ai săi, el ar fi luat cu etica sa o orientare cu totul obișnuită, materialistă.

El a fost ferit de acest lucru, datorită experiențelor făcute în viața preterestră și coborârii sale premature pe Pământ. Dar el nu s-a putut menține pe această poziție.

viziune și karma

De aceea a scris apoi această critică ucigătoare a propriei sale estetici, căci această estetică nu corespunde întru totul karmei sale, ci a intervenit ca o schimbare de orientare a karmei. Ar fi corespuns întru totul karmei sale ca el să se fi născut în același timp și cu aceeași orientare de gândire ca oamenii de știință radicali din a doua jumătate a secolului al lea, care fuseseră tovarășii săi în viața precedentă și care aparțineau arabismului.

Aici ne întâmpină ceva deosebit: Printr-o deviere a karmei, care va fi rectificată în încarnări ulterioare, Friedrich Theodor Vischer devine mai întâi discipol al lui Hegel, adică el a deviat; desigur, faptul este determinat prin existența preterestră, dar nu prin karma pământească, el a deviat de la linia dreaptă a karmei sale. Dar, ajuns la o anumită vârstă, el nu se mai menține pe această poziție. El trebuie să-și regăsească linia karmei. El își reneagă atunci cele cinci volume ale esteticii sale și este enorm de tentat să construiască o estetică așa cum ar dori-o oamenii de știință.

În prima sa estetică, el a procedat de sus în jos, pornind de la principii și trecând după aceea la domeniul sensibil. Acum, el își critică propria metodă din temelii. El vrea acum să-și construiască estetica de jos în sus, pornind de la fapte, pentru viziune și karma se înălța viziune și karma mod treptat la principii. Vedem aici un conflict teribil, care îl face să lucreze la distrugerea primei sale concepții estetice.

Vedem karma sa deviind, apoi el este împins spre orientarea reală a acesteia, adică este condus spre cei cu care fusese tovarăș într-o viață pământească trecută. Este într-adevăr profund zguduitor să vezi cum de fapt Friedrich Theodor Vischer nu izbutește să termine această a doua construcție a esteticii sale și cum se introduce ceva haotic în întreaga sa viață spirituală.

Eu v-am vorbit despre acest filistinism, viziune și karma atitudinea sa specific filistină viziune și karma de «Faust»-ul lui Goethe. Toate acestea provin din faptul că el nu se simte sigur funcționare laser cu viziune contra el și vrea să se reîntoarcă spre vechii tovarăși.

Trebuie numai să ținem seama de faptul că inconștientul acționează cu putere în karmă, acest inconștient care, desigur, într-un stadiu superior al clarvederii, este un conștient. Trebuie să ne fie clar acest lucru: Câți savanți filistini nu au detestat «Faust»-ul lui Goethe! Amintiți-vă declarația lui Du Bois-Reymond, pe care v-am citat-o ieri: Goethe ar fi fost mai bine să facă din Faust un cercetător, în loc să-l facă să invoce spirite, Spiritul Pământului, de exemplu, apoi să-l facă pe Mefisto să-l întinerească, și să-l pună să seducă fete fără să se însoare cu ele.

Ei bine, toate acestea sunt, în realitate, pentru Du Bois-Reymond, niște baliverne. Goethe ar fi făcut mai bine să prezinte un erou, care inventează o mașină electrică sau pneumatică!

Și, mai ales, ar fi fost necesar să nu apară tragedia Margaretei, atât de șocantă, iar în locul scenei Închisorii să aibă loc o adevărată nuntă burgheză. Desigur, faptul este justificat, dintr-un anumit punct de vedere, bineînțeles; dar, cu siguranță, nu așa ceva avea Goethe în minte. Friedrich Theodor Vischer, nu-i așa, viziune și karma mai era deloc sigur de sine atunci când a trecut, așa cum spuneam, prin această întorsătură a karmei.

Dar el era în permanență atras spre trecut și, viziune și karma inconștientul său, deși a fost un spirit liber, era întotdeauna o încântare să-i audă pe filistini tunând și fulgerând împotriva lui «Faust».

El devenea atunci spiritual, asista ca la o bătaie cu bulgări de zăpadă. Și tocmai când observăm la un om lucrurile care sunt accesibile mai ales viziunii, atunci ajungem la Imaginațiuni care ne conduc în dosul culiselor existenței sensibile. Le vedem desprinzându-se. Iată, de exemplu, o imagine rafinată. Pe de o parte, filistinii de prim ordin, cum era, de pildă, Du Bois-Reymond: Goethe ar fi trebuit să aducă pe scenă un Faust primar de Magdeburg, inventator al mașinii de electrizat și al mașinii pneumatice; el l-ar fi căsătorit cu Margareta — nu-i așa, aceștia sunt filistinii de prim ordin!

Aceasta se întâmplă în subconștient, fiindcă există o relație karmică. Toți acești oameni erau mauri, legați de Friedrich Theodor Vischer prin curentul arabismului.

Zodia Săgetător și karma vieții. De ce provocări are parte și cum poate dobândi succesul

Acum, faptul îl atrăgea, se simțea înrudit cu el, și totuși nu în întregime; între timp, el fusese în contact cu alte curente, tocmai acele curente care îi modificaseră karma. Și atunci, când filistinii de prim ordin îi aruncau mingea, el le-o trimitea înapoi, spunând: Ar trebui să fie cineva care să scrie o lucrare, de exemplu, despre raportul dintre degerăturile Doamnei Christiane von Goethe și figurile simbolic-alegoric-mitologice din partea a doua a lui «Faust».

Iată, nu-i așa, un filistinism genial, dar un filistinism de ordinul al doilea. A aprecia aceste lucruri la justa lor valoare, iată ce ne abate de la simpla examinare intelectuală și ne permite să ne apropriem mai mult de viziune. Eu am vrut să vă dau mai întâi o indicație în acest sens — voi reveni la aceste lucruri —, arătând cum poate fi înțeleasă o viață pământească prin prisma celor care au precedat-o.

Personajul pe care îl vedeam mergând și venind la Stuttgart avea cu adevărat pentru mine o importanță piatra vindecatoare a viziunii, zguduitoare. Vi l-am descris ieri: ochii albaștri minunați, o barbă mare brun-roșcată, brațele cam în această poziție. Vedeți dumneavoastră, viziunea despre care v-am vorbit era prezentă, dar statura fizică a lui Vischer-Șvabul, așa cum putea fi văzută la Stuttgart, nu este în acord cu ea, căci pentru privirea ocultistului el nu avea, într-adevăr, alura unui arab reîncarnat.

Și eu lăsam în permanență acest lucru deoparte, căci, viziune și karma realitate, poți fi față de propriile viziuni, pur și simplu, nu pot spune sceptic, căci ele sunt prezente, dar poți fi neîncrezător. Noi vrem ca ele să fie confirmate în viziune și karma cel mai clar. Așadar eu le-am abandonat în permanență, până în momentul când enigma s-a rezolvat în felul următor: Acest bărbat — în încarnarea trecută este vorba tot de un bărbat —, acest bărbat nu a privit ca un ideal ființele care veneau spre el din nord, mai ales din Sicilia.

Dar pe atunci exista posibilitatea să preiei chipul cuiva care îți plăcea în mod deosebit, această posibilitate era foarte mare. Astfel că, în încarnarea următoare, el a luat înfățișarea acelor oameni împotriva cărora luptase.

Acest lucru, așa cum am spus adineaori, a pus în lumină soluția enigmei legate de statura sa. Ieri am evocat în fața sufletului nostru o a doua personalitate: Franz Schubert, și legătura viziune și karma cu Baronul von Spaun, prieten și binefăcător, am arătat natura sa elementară, care, pe de o parte, în cazuri rare, așa cum a fost cel pe care vi l-am prezentat, putea exploda, putea face din el un bătăuș; pe de altă parte, el era extraordinar de delicat și scria dimineața ca un somnambul, îndată ce se trezea, cele mai frumoase melodii ale sale.

Este extraordinar de dificil să-ți faci o imagine despre această personalitate. Dar tocmai prietenia cu Spaun ne oferă în acest caz o imagine despre această personalitate.

KARMA de fiecare zi

Căci, în cazul lui Franz Schubert, când vrem să-l găsim prin viziunea retrospectivă în câmpul ocult — dacă pot folosi această expresie — avem sentimentul, pentru a mă exprima în mod familiar, că Schubert ne scapă mereu printre degete atunci când vrem să ne întoarcem la încarnarea sa precedentă. Nu o regăsim ușor, fiindcă el ne alunecă mereu printre degete.

Acesta este oarecum destinul invers, aș putea spune, față de cel al operelor lui Schubert după moartea sa. La moartea sa, într-adevăr, foarte puține opere ale lui erau cunoscute, foarte puține erau familiare oamenilor. Lucru interesant, Schubert s-a arătat dintr-o dată, multă vreme după moartea sa, drept cel mai fecund compozitor.

Și se revenea mereu la Schubert. Dar când ne viziune și karma înapoi, pe cale spirituală, de la viața sa din secolul al lea până la viața pământească precedentă, urmele sale se pierd. Nu le găsim ușor. Dimpotrivă, este întotdeauna posibil și relativ ușor să dăm de urmele Baronului von Spaun. Și această linie conduce spre secolele 8, 9, dar în Spania. Și anume, Baronul von Spaun era un prinț castilian care trecea drept extraordinar de înțelept și se ocupa de astrologie, astronomie, în spiritul acestei epoci — care a chiar rectificat și formulat tabelele astronomice —, și care, la un anumit moment al vieții sale, a trebuit să fugă din patria sa, găsindu-și refugiul la dușmanii cei mai înverșunați ai populației castiliene de atunci, la mauri.

El este obligat să rămână aici câtva timp după fuga sa, și a legat o prietenie delicată cu o personalitate maură, în care trăia individualitatea viitorului Franz Schubert. Și, fără îndoială, prințul castilian ar fi murit dacă această personalitate maură fină și spirituală nu l-ar fi întreținut și nu l-ar fi ajutat atunci, astfel încât el a putut să-și continue un timp viața pământească, spre profunda satisfacție a amândurora. Ceea ce vă povestesc aici este departe de orice speculație intelectuală.

Eu chiar v-am indicat drumul ocolit care trebuie parcurs pentru a ajunge la aceste lucruri. Dar acesta este drumul ocolit care ne conduce, în realitate, la înțelegerea faptului că în Franz Schubert trăia o personalitate maură reîncarnată, o personalitate aparținând cercului maurilor, care pe atunci era destul viziune și karma departe de facultatea de a produce în sufletul său muzică, ci a cărei tendință intimă a fost, dimpotrivă, aceea de oprește miopia cultiva ceea ce exista în sânul culturii arabe drept element artistic delicat și talentul subtil, nu al gândirii, aș spune, ci al speculației, care venea din Asia și care apoi, după ce a trecut prin Africa, a ajuns în cele din urmă în Spania.

În cursul acestei încarnări, în această personalitate s-a dezvoltat, înainte de toate finețea sufletească ce nu excludea energia, din care s-a născut ca prin vrajă imaginația artistică somnambulică pe care o întâlnim la Franz Schubert. Pe de altă parte, această personalitate a trebuit să ia parte la lupte dure, care aveau loc între mauri și populația autohtonă, castilieni, aragonezi ș.

viziune și karma

Aceasta este originea fibrei emoționale, care, aș putea spune, așa cum am văzut, nu apărea decât sub un văl și numai la ocazii deosebite în existența lui Schubert.

Și mi se pare, tot așa cum nu putem înțelege ultima viață pământească a lui Friedrich Theodor Vischer decât dacă o privim pe fundalul arabismului său, că nu putem înțelege natura cu totul aparte a muzicii lui Schubert, și mai ales fundalul pe care se bazează numeroase din liedurile sale, decât dacă ajungem la această viziune — eu nu viziune și karma construit-o, ea rezultă din fapte —, dacă ajungem la această viziune: un element spiritual venit din Asia și asupra căruia a strălucit un timp soarele pustiului, iar după aceea s-a limpezit în Europa, apoi a traversat lumea spirituală între moarte și o nouă naștere, și a reapărut drept omenesc pur, care nu s-a lăsat atras de artificiile condiției sociale, la un biet profesor de școală.

A treia personalitate de care v-am vorbit ieri — așa cum spuneam, eu vreau mai întâi să schițez lucrurile, și vom mai putea reveni la unele dintre ele —, a treia personalitate despre care v-am vorbit, Eugen Dühring, m-a interesat într-adevăr fiindcă, pe când eram tânăr, m-am ocupat extraordinar de mult cu operele sale. Eram încântat de lucrările de fizică viziune și karma de matematică ale lui Dühring [ Nota 47 ], în special de «Noi mijloace fundamentale și descoperiri în domeniul analizei, algebrei, calculului funcțiunilor și geometriei aferente», și de modul său de-a trata legea corespondențelor între temperaturile de fierbere.

Dar cartea sa «Cauză, viață și dușmani», care este un fel de autobiografie, m-a făcut să mă înfurii. Această scriere este plină de o autosatisfacție îngrozitoare, deși, într-adevăr, o autosatisfacție genială; fără a mai vorbi de altele, care amintesc de pamfletele cele mai odioase, cum este, de exemplu, «Supraestimarea lui Lessing și pledoaria sa în favoarea evreilor».

Pe de altă parte, eu îi puteam admira lucrarea «Istorie critică a principiilor generale ale mecanicii», atâta vreme cel puțin cât nu se vedea leul, ci numai ghearele sale. Lucrarea făcea o impresie puțin cam penibilă; este o istorie a mecanicii, dar se află în ea prea multă bârfă, cam prea mult se vorbește acolo de Doamna Helmholtz, căci e vorba mai puțin de Hermann Helmholtz, pe care Dühring îl critică atât viziune și karma clar, decât de Tratamentul bioptron în oftalmologie cercului doamnei Helmholtz.

4 metode de a-ți influența destinul karmic și cum să atragi karma pozitivă în iubire

Dar ce-i cu asta; acestea sunt lucruri care se întâmplă. Se trăncănește în cercurile cele mai diferite, inclusiv în cercurile antroposofice. Deși, începând de la Crăciun, ar trebui să fie luată o orientare nouă, multe lucruri despre care se flecărește în micile întâlniri antroposofice sunt într-adevăr absolut superficiale și, în unele împrejurări, pot crea multe neajunsuri respectivilor vorbăreți și vorbărețe; ne putem da seama de asta.

Dar, așa cum spuneam, studiind lucrările lui Dühring, eu am trecut, față de un om, prin toate nuanțele, de la respect, stimă, la critică și la iritare. Veți găsi explicabil să vrei într-un asemenea caz să studiezi cel puțin fundalul încarnării precedente, pentru a vedea cum s-a putut dezvolta așa ceva.

viziune și karma

Dar nici aici nu a fost ușor și, la început — și nu aș vrea să omit să vorbesc despre aceasta —, am văzut apărând imagini înșelătoare. Tocmai atunci când întreprinzi asemenea cercetări, primești tot felul de impresii, uneori teribile.