Epilepsie și tulburări de vedere


This paper presents the case of a patient diagnosed with focal epilepsy of the right mesial temporal lobe, who subsequently developed psychotic disorder due to a general medical condition with medico-legal implications, treatment noncompliance and difficulties in controlling epileptic seizures. Keywords temporal lobe epilepsy, psychotic episode, treatment compliance Rezumat În epilepsia de lob temporal, evoluţia bolii neurologice presupune adesea manifestări psihiatrice complexe, atât ca elemente componente ale aurei, cât şi ale unei patologii psihiatrice de sine stătătoare. Această lucrare prezintă cazul unui pacient diagnosticat cu epilepsie focală de lob temporal mezial drept, care ulterior dezvoltă tulburare psihotică datorată unei condiţii medicale generale, cu implicaţii medico-legale, noncompliantă la tratament şi dificultăţi în controlul crizelor epileptice. Cuvinte cheie epilepsie de lob temporal tulburare psihotică complianţă la tratament Introducere Asocierea între epilepsie în toate formele ei şi simptome specifice tulburării mintale este bine cunoscută, cu toate că nu este nici în prezent înţeleasă relaţia directă între afectarea neurologică de tip epileptic şi tabloul clinic de tulburare mintală specifică.

Distribuie pe: Rezumat: Greşelile de diagnostic şi terapie în epileptologia copilului pot fi făcute de către medic sau pot apărea ca rezultat al incapacităţii tehnice. De asemenea, ele pot fi generate de către pacienţi şi părinţii epilepsie și tulburări de vedere.

Epilepsia - cauze si simptome

De aceea, este esenţial pentru medicul care pune diagnosticul, pentru pediatru precum şi pentru epileptolog să cunoască toate greşelile posibile pentru a da un diagnostic corect în cazul epilepsiei la copii şi pentru a prescrie terapia antiepileptică continuă corespunzătoare. Sunt sugerate proceduri şi tehnici variate în scopul reducerii greşelilor de diagnostic în epileptologia copilului.

Procedura de diagnosticare este definită clar, de la identificarea crizei epileptice, diferenţierea tipurilor de atacuri la diagnosticarea sindromului epileptic. Toate aceste precauţii duc treptat la reducerea greşelilor de diagnostic în epileptologia copilului, dar totuşi nu există o modalitate sigură de a le evita în întregime.

Evitarea greşelilor de diagnostic în epileptologia copilului asigură cel mai bun tratament cunoscut între numeroasele posibilităţi terapeutice existente.

Cristina Panea, şi a fost adoptat de Societatea de Neurologie din România în cadrul Adunarii Generale din luna mai a anului

În populaţia generală, epilepsia apare la unul din de copii, ca o boală neurologică cronică ce se caracterizează prin convulsii datorate unei activităţi neuronale. Nu există un test diagnostic sigur care poate să ducă la o diagnosticare rapidă şi facilă a epilepsiei la copii.

  • Сьюзан кивнула.
  • Tulburări psihice în epilepsia de lob temporal

Deoarece crizele însele sunt rar observate direct de către medicul care pune diagnosticul şi ţinând cont de posibilităţile tehnice de diagnostic existente pentru a diferenţia crizele epileptice şi evenimentele similare, anamneza are încă o importanţă primordială pentru diagnosticarea iniţială a epilepsiei la copii.

Absenţa datelor corecte şi detaliate privind istoricul crizelor, precum şi a datelor personale şi a istoricului familial este cauza cea mai frecventă a greşelilor de diagnostic în epileptologia copilului.

epilepsie și tulburări de vedere

Observarea şi descrierea corectă a simptomelor şi a semnelor convulsiilor la copil este aproape o artă. La cei mai mulţi copii, sunt aproape imposibil de identificat simpto-mele senzoriale doar pe baza observării comportamentului copilului şi de aceea este necesar să se obţină informaţii de la copil.

Pentru a obţine informaţii corecte de la un copil, întrebările referitoare la probleme fără legătură cu criza simptome şi semne care s-au petrecut înainte de criză trebuie să fie întotdeauna clare şi specifice, astfel încât copilul să nu asimileze aceste simptome şi semne cu criza însăşi, şi abia apoi se vor formula întrebări detaliate despre criză. Un număr mare de copii nu sunt în stare să descrie şi să-şi definească simptomele din cauză că se tem, le lipseşte exprimarea verbală, nu au capacitatea intelectuală corespunzătoare sau din alte motive.

După diagnosticarea crizei drept criză epileptică, este necesar să se definească tipul de criză şi sindrom epileptic folosind sistemul şi terminologia standard, ceea ce, în cazul copiilor, nu este posibil întotdeauna.

epilepsie și tulburări de vedere

Pentru a diagnostica epilepsia la copii, este necesar să avem o abordare practică şi să aplicăm aspectul dinamic al procedurii de diagnosticare. Diagnosticul sindromatic al epilepsiei defineşte prognosticul şi eficacitatea terapeutică pe termen scurt şi pe termen lung, precum şi natura şi atributul genetic al bolii.

În legătură cu definiţia crizelor epileptice, diagnosticul simptomatic şi general al epilepsiei are un avantaj semnificativ, deoarece, dintre toate trăsăturile definitorii ale sindromului, el elimină posibilitatea unei morbidităţi neaşteptate datorită plasării eronate într-o anumită categorie şi astfel elimină posibilitatea răspunsului terapeutic şi a rezultatelor neaşteptat de slabe.

epilepsie și tulburări de vedere

Greşelile de diagnostic în epileptologia copilului au consecinţe semnificative cum ar fi: Introducerea terapiei antiepileptice TAE la copii sănătoşi, care au fost diagnosticaţi greşit cu epilepsie, Neintroducerea terapiei specifice necesară uneori pentru supravieţuire pentru boala subadiacentă meningită, encefalită, tulburări de electroliţi…Neintroducerea TAE şi permiterea repetării crizelor la copiii a căror epilepsie a rămas neidentificată şi pentru care terapia continuă nu a fost introdusă.

Din punct de vedere clinic, diagnosticul diferenţial poate fi pus doar când evenimentul clinic individual urmează complet caracteristicile clinice cunoscute, privind cantitatea, calitatea, localizarea, modul de expresie, iniţierea, cronologia secvenţială, cursul, viteza, progresia şi durata. Adesea, în situaţii în care nu se realizează un control al crizelor, TAE este schimbat, în loc să se reconsidere şi să se revizuiască diagnosticul epilepsiei.

epilepsie și tulburări de vedere

Este mult mai dificilă diagnosticarea aşa-numitelor convulsii minore focale şi absenţe mioclonice decât a convulsiilor tonico-clonice generalizate. Este, de asemenea, foarte dificil să se facă epilepsie și tulburări de vedere la copii între crizele mioclonice scurte, crizele de tip absenţă uşoare şi crizele focale uşoare şi simple sau chiar complexe.

Uneori, pentru un medic experimentat, care este familiar cu simptomele crizelor, este uşor să pună un diagnostic, dacă primeşte datele complete privitoare la crize în urma auto şi hetero anamnezei.

epilepsie și tulburări de vedere

Din epilepsie și tulburări de vedere, chiar şi cei mai bine formaţi epileptologi sunt adesea incapabili să dea un diagnostic sigur în epilepsia copilului, din cauza expresiei clinice atipice a convulsiei, a datelor de heteroanamneză incomplete sau inadecvate şi a suprapunerii semnelor clinice precum şi a simptomelor crizei.

În general, crizele non-epileptice pot fi împărţite în: crize fiziologice sau organice şi crize non-epilep-tice psihogene.

Tulburări psihice în epilepsia de lob temporal

Crizele epileptice pot fi sincope declanşate, ca şi crize epileptice anoxice care apar mult mai des la copii şi adolescenţi deoarece, de obicei, doar crizele epileptice sunt observate în cazul lor şi acest lucru compromite diagnosticul. Cele mai obişnuite sunt crizele nonepileptice psihogene convulsive la adolescenţi.

epilepsie și tulburări de vedere

Crizele frontale provenind din zonele motorii suplimentare se aseamănă adesea cu tulburările de somn; îndepărtarea vederii. Ictus emeticus şi anumite stări nonepileptice la copii sunt adesea diagnosticate greşit ca fiind evenimente nonepileptice, deoarece, din punct de vedere clinic, ele se aseamănă cu migrena sau encefalita.

Crizele vizuale sunt diagnosticate de obicei ca şi migrenă bazilară cu aură vizuală, deoarece tabloul lor clinic este asemănător. Crizele focale simple cu aură epigastrică sunt tratate cel mai des de-a lungul anilor ca rezervați o vedere bună dureri abdominale recurente, întrucât acestea domină tabloul clinic.

GREŞELI DE DIAGNOSTIC ŞI TERAPIE ÎN EPILEPTOLOGIA COPILULUI

Crizele focale simple cu atacuri de panică impresionează ca şi tulburări de comportament şi sunt tratate de obicei ani la rând de psihologi ca şi tulburări de comportament. Măsurarea nivelului prolactinei în concentraţiile de ser postictal, nivel care rămâne ridicat timp de 20 de minute după o criză epileptică, are o utilitate foarte limitată.

«Следопыт» проникнет в ARA, отыщет Северную Дакоту и сообщит истинный адрес этого человека в Интернете. Если все сложится нормально, она скоро выяснит местонахождение Северной Дакоты, и Стратмор конфискует ключ.

Concentraţia de prolactina este ridicată în crizele focale complexe, dar poate fi ridicată şi în sincopa convulsivă, crizele psihogene şi stimularea mamelonului. Concentraţia prolactinei în ser descreşte după crize repetate, fapt care compromite şi mai mult importanţa ei pentru diagnosticul epilepsiei.