Efectul PNV asupra vederii. (PDF) Françoise Choay – Alegoria Patrimoniului | Greta Zsak - raduafrim.ro


Şi tocmai această perioadă, nu îrrtîmplător, marchează totodată momentul da vîrf al exegezei eminesciene de pînă atunci. Ea încadrează perfect scena pe care se dă bătălia pentru Eminescu, pentru recunoaşterea lui adevărată, pentru situarea exactă în spaţiul propriu, validînd prioritatea poetului în ordinea valorilor poetice naţionale.

fete cu videoclipuri cu miopie severă viziune minus 9 5

E suficient să amintim ediţia monumentală Perpessicius începînd din şi monografia călinescianăcare deschide numeroase piste moderne de interpretare a poetului. Pînă atunci - şi paralel cu acestea - se lucrează însă temeinic pentru alcătuirea unui corpus editorial şi exegetic eminescian prin numeroase contribuţii privind editarea G. Ibrăileanu, E. Lovinescu, C. Botez, G. Călinescu, D. Mazilu ş.

In ceea ce-l priveşte pe Ibrăileanu, el şi-a satisfăcut pasiunea de o viaţă pentru Eminescu printr-o profunziune de studii şi articole, paralel cu susţinerea cursului Epoca Eminescu, iar Lovinescu a trebuit să se abată de la o teorie la care ţinea mult prin accentele admirative puse pe o poezie care, deşi a trecutului, mai poate vorbi încă foarte mult prezentului. Din aceste strădanii concertate a mai tuturor criticilor şi, desigur, din valoarea însăşi a operei interpretate a crescut probabil şi ideea lui Călinescu că adevăratul critic trebuie să se afirme printr-o contribuţie de un gen sau altul pe terenul eminescologiei.

Prezenţa în acest plan a lui D. Caracostea ar putea îndreptăţi, mai mult chiar ca aceea a altor confraţi, constatarea lui G. Călinescu prin două fapte importante : pe de o parte, el şi-a început cariera critică, între alţii, cu Eminescu, iar, pe de altă parte, a produs două dintre studiile sala de referinţă tocmai în perimetrul eminescologiei, care astăzi şi le poate revendica între valorile ei vădite.

Aceste două studii îşi trag substanţa din cele peste o mie de pagini de curs privind Opera tui M. Eminescu şi Arta cuvîntului la Eminescu ţinut de către profesor la universitatea bucureşteană întredar şi dintr-o seamă de orientări personale teoretizate îndelung, care marchează o întreagă metodologie critică.

miopia se numește simulator de hipermetropie

Din acest impuls va creşte probabil necesitatea, resimţită de el ca adevărată obsesie, de a oferi principial, dar şi aplicativ, metode de interpretare critică în acord cu achiziţiile criticii din alte literaturi.

Şi tot de aici, intenţia simpatic-orgolioasă de a se singulariza printre critici, polemizînd fervent cu toţi efectul PNV asupra vederii epocii, pe care nu numai că nu-i menajează deloc, dar, ca în cazul lui T. Vianu şi G. Călinescu, îi aşază pe o linie vădit inferioară contribuţiei lor adevărate. Se disting două momente ale exegezei, eminesciene a lui Caracostea, în funcţie şi de orientarea sa critică : primul, al cercetării formale, din perspectiva stilisticii structurale, Arta cuvîntului la Eminescuşi cel de al doilea, de morfogeneză şi de hermeneutică aplicată, Creativitatea eminescianăcare însă, într-o formă primară, e conceput înaintea VI primului.

Cum forma, adică expresia, este determinantă pentru înţelegerea şi aprecierea efectul PNV asupra vederii, criticul, cu această convingere, îşi consumă întregul arsenal tactic în interpretarea formală a liricii eminesciene. Atent la teoriile formalismului rus, cît şi la cele înrudite cu acestea ale Cercului lingvistic de la Praga, D. Caracostea practică, fără mari abateri, o critică structuralistă, vizînd însă viziune până în prezent schemele supraindividuale, scumpe multor promotori ai curentelor formale, ci valorile de stil specifice poetului comentat.

Atît de mult îl animă gestaltismul, inclusiv grija, mereu actualizată, a teoretizării, încît totul e trecut prin filtru structuralist, care aduce ca ideal o literatură comparată a formelor- singura capabilă să fixeze originalitatea, să definească valoarea. Nu s-ar putea spune că rezultatele nu sint de luat în seamă, chiar dacă ele nu stau tocmai la înălţimea orgoliului şi a tirului polemic împotriva confraţilor care s-ar face, chipurile, vinovaţi în masă de a fi ignorat medicament pentru îmbunătățirea vederii poeziei eminesciene.

Examenul structural se axează pe ideea unităţii adînci a straturilor operei eminesciene prin concertarea aspectului morfo-sintactic cu cel lexical inclusiv semanticiar acestea cu cel arhitectonic, cu ritmul şi, fireşte, cu valoarea acustică a fonemelor. Sensurile unor poeme ca Venere şi Madonă, Epigonii, Mortua est, VII Luceafărul sînt relevate prin tocmai recunoaşterea valorii lor intertextuale, ideea nucleară fiind aceea a unei tensiuni spre înalt a ansamblului liric eminescian.

Françoise Choay – Alegoria Patrimoniului

O primă inconsecvenţă a pasionatului structuralist rezulta din tocmai afirmarea prea apăsată, pînă la exclusivism, a metodei. Nu se putea, în nici un caz, dovedi unitatea componentelor operei lui Eminescu, aşa cum recomanda pentru analiza structuralistă O.

Walzel, J. Stenzel ş. Wâlfflîn, fără să fi fost luată în seamă cvasitotalitatea operei poetului, şi nu doar poezii, cum se făcea în Arta cuvîntului la Eminescu.

Vicii ale vederii

Criticul nostru nu e dispus să admită analiza fragmentului, cum o practica G. Călinescu şi, înaintea lui, B. Croce, dar el însuşi nu poate evita metoda, incriminată, concantrîndu-se doar asupra cîtorva poeme eminesciene în analiza formală ce o întreprinde. Considerate separat însă, analizele stilistice, ca acelea ale poemelor Venere şi Madonă şi Epigonii sînt admirabile, dovedind, fie şi numai parţial, valabilitatea unei metode pentru a cărei aplicare trebuiau să treacă ani buni încă.

Despre această esenţă însă, chiar despre existenţa ei ca atare, criticul nu ne poate spune prea multe, tonusul său combativ, apetitul polemic devansînd nu o dată dispoziţia interpretativă.

toate bolile și problemele de vedere netbook-ul este dăunător viziunii

Atunci însă cînd pasiunea pentru metodă şi jubilaţia la descoperirea ei sînt mai liniştite, interpretul menţinîndu-se în cadre constituite şi efectul PNV asupra vederii formule critice elastice, mai realiste, rezultatele sînt categoric superioare.

Pe acest teren se înscriu cîteva studii care privesc laboratorul poetic eminescian : Cum plăsmuia Eminescu, publicat încă în Intenţia este, orice s-ar spune, una mai largă şi cu şanse vii de realizare, hidrocefalia afectează vederea în vedere direcţiile de orientare, cît şi factorii angajaţi.

Este oricum notabilă indecizia criticului între efectul PNV asupra vederii mule contradictorii care numai privite de sus, din perspectiva timpului, apar convergente.

Sîntem exact în perimetrul criticii interbelice, interesantă în genere prin tocmai această pendulare, prin deschiderea unui larg evantai metodologic : de la critica foiletonistică, fatal impresionistă, de lansare şi susţinere imediată o valorilor, la cea eseistică, vie şi liberă în asociaţii, pînă la studiul riguros de istorie literară. De la preocuparea pentru o teorie sistematică, cu pretenţii de ştiinţă literară a lui M. In fine, nu sînt de ignorat formele criticii predominant estetice, aşa cum erau cultivate de unii discipoli lovinescieni faţă în faţă cu tensiunea criticii complete teoretizată cu fervoare militantă prin anii '20 de G.

Ibrăileanu, care tindea să o şi aplice. Şi el, şi G. Călinescu, şi alţii apoi.

ce este nou despre viziune astigmatism ridicat și miopie

Cercetarea determinantelor unei opere, a complexităţii factorilor săi genetici, apoi a procesului creator şi nu numai examenul ei formal îl animă şi IX pe Caracostea, el însuşi unul dintre promotorii ceî mai pasionaţi ai metodelor critice noi. De la afirmarea categorică a cercetării structurilor formale ca sigur mijloc de îndreptăţire critică, la înţelegerea criticii ca receptare completă a factorilor configuranţi ai operei se defineşte şi traseul sinuos al exegezelor sale.

Aici stă originalitatea, de aici izvorăşte restabilirea consecințelor vederii De asemenea, conceperea metodei ca strategie critică tot din domeniul structuralist provine.

In special însă orientarea criticii spre expresia operei, înţelegerea acesteia ca act conştient ce se realizează prin unitatea perfectă dintre semnificant şi semnificat trasează linia de continuitate de aspect structuralist ce se menţine şl în Creativitatea eminesciană. Dar criticul este acum animat de o viziune mult mai largă în decriptarea semnificaţiilor unei opere ca Luceafărul, încercînd atît un studiu de morfogeneză, citirea vederii încețoșate şi unul de adevărată hermeneutică literară.

Factorul polarizant este de data aceasta personalitatea poetului care în realizarea operei trebuie să fie în perfect acord cu orizontul intelectual şi cu o poetică specifică. Izgonite din atenţia critică în Arta cuvîntului Factorul generator este însă personalitatea poetului, «nucleul fierbinte al operei fiind o experienţă decisivă, acal moment de trăire intensă a vieţii ce tinde să se comunice.

Ceea ce a contribuit să susţină părerea că-n poveşti dăinuiesc credinţe mitologice în raport cu lupta dintre lumină şi întuneric a fost un fenomen de expresivitate lingvistică din cele mai fireşti. Pentru un efectul PNV asupra vederii sufletesc antipatic, limba pune la îndemînă, în chip firesc, atribute şi imagini întunecate ; pentru unul simpatic, icoana luminoase. Urmărească cineva creaţiunile cele mai depărtate de spiritul literaturii şi, paralel cu acestea, exprimarea sufletească, zilnică, atît a omului din popor, cît şi pe a celui cult, şi va observa cum transpunerile acestea sînt fenomene de firească expresivitate, fără ca în ele să dăinuiască măcar urmă de cosmogonie mitologică, în Masa de viziune Golovin de luptă a stihiilor.

Vlad : M. Eminescu din punct de vedere psihanalitic.

Grile Marketing

După cum explicările mitologizante reduceau totul la lupta dintre fenomenele atmosferice, tot astfel psihanaliştii vor să descifreze originea şi evoluţia basmelor din afirmările şi stăvilirile instinctului sexual, încadrat în complexele afective ale vieţii primitive. Ei duc mai departe direcţia antropologică, aceea care încercase să descifreze în basme resturi ale mentalităţii primitive.

Deosebirea stă în aceea că psihanaliştii vor să reducă totul la cele două pîrghii ale vieţii : de o parte erotica, de alta setea de a persevera în existenţă. Fireşte, cînd astfel de extinderi ale psihanalizei au trecut în domeniul ştiinţelor morale mitologie, religie, lingvistică, estetică, biografie, caracterologie, folclor etcspecialiştii au opus îndîrjită rezistenţă.

Ceva mai mult : după cum creatori de mari valori artistice au văzut în filozofia lui Schopenhauer, de pildă, o lămurire a propriului lor fel de a fi, tot astfel unii poeţi au găsit în Freud o lămurire a procesului lor creator. Dar vederile acestuia trebuie să fie privite cu multă rezervă critică. Din cîte intuiţiuni despre esenţa omului au fost formulate, este oare una mai apropiată de concepţia lui Schopenhauer despre voinţă, decît concepţia centrală a Iui Freud, - libido?

Deşi cînd citeşti încercări ca aceea a d-lui dr.

  1. Durere oculară vedere încețoșată
  2. Grile Marketing | PDF
  3. (PDF) Françoise Choay – Alegoria Patrimoniului | Greta Zsak - raduafrim.ro
  4. Dumitru Caracostea - Creativitatea eminesciana - raduafrim.ro
  5. Вход на Facebook | Facebook

Vlad, sau chiar unele dintre contribuţiile publicate în revista freudiană Imago, închinată aplicărilor ştiinţelor morale, ai adesea o netedă impresie de caducitate, analogă cu aceea deşteptată de explicările mitologizante, totuşi găseşti şi unele vederi peste care nu poţi trece cu uşurinţă.

Şi pentru că nu este greu şi nici elegant să mă opresc la numeroasele scăderi explicabile la un nespecialist, relev aici trei din aspectele aduse în discuţie de d-l dr. Ele merită luare-aminte. Este mai întîi un bloc de fapte care vădesc în efectul PNV asupra vederii lui Eminescu aspecte stranii. Poţi tăgădui explicările d-lui Vlad, nu însă şi unele fapte relevate în lucrarea sa. Este aici o contribuţie utilă a d-lui dr.

Vlad, cu atît mai binevenită după amintitele exagerări, cu cît o falsă icoană a vieţii erotice a unui poet liric duce la o înţelegere total greşită. Ca o documentare a aspectului matern al eroticii lui Eminescu, semnalez aici o pagină surprinzătoare dintr-un manuscris al poetului. E tînăr şi frumos lucru a avea femei care te idolatrizează, te giugileşte ca o mamă pe copilul ei, să simţi mînuţele-i dulci încungiurîndu-ţi fruntea sau ţinîndu-ţi ochii cu palmele, glumind cu tine cu acea duioşie de mamă, ca şi cînd n-ai fi avut niciodată vîrsta de 30 de ani, ca şi cînd n-ai fi fost nici bărbat, nici bătrîn şi tu singur să simţi acea bucurie senină şi inocentă, pe care o simţeai la laudele şi la dezmierdările mamei.

Să te simţi virgin în inima ta, ba chiar vinovăţia amorului să ţi se pară ca şi cînd ai dormi la sînul tinerei tale maici Şi cît de bine o ştie aceasta mama I Să te simţi încă o dată de şapte ani, să asculţi cu aceeaşi naivă curiozitate poveştile pe care ţi le spune ea, să simţi cu aceeaşi pietate mîna ei, să te simţi protejat de o mînâ albă frumoasă şi fină, şi să ştii, să ştii totdeauna că acel amor al ei e flacără arzătoare, de care ea însăşi te păzeşte pentru a nu te nenoroci.

îmbunătățirea vizelor de carte vedere din Belsky

Şi numai cînd ţi-e frig, foarte frig, ea te apropie de sine, îţi hrăneşte mintea cu poveşti, sufletul cu sărutări, pînă căzut în efectul PNV asupra vederii friguri dulci şi fără durere, adormi liniştit şi surizînd, ştiind că ea, pînă 46 şi în somnul ei, lăsîndu-şi capul pe pieptul tău, îţi numără cu urechea deşteaptă încă bătăile inimii şi te iubeşte — şi mult te iubeşte". Fiind o pagină izolată, nu poţi să descifrezi din context dacă, în momentul redactării, a fost gîndită ca o parte dintr-un tot.

Cert este însă că ea are timbrul unei confesiuni. Am dat-o în întregime, fiindcă documentează faptul că în erotica lui Eminescu intrau elemente idealizate de tip matern. Dar cînd psihanalistul vrea să dea faptelor o interpretare de patologie, nu efectul PNV asupra vederii putem fi de acord. Intre normal şi patologic deosebirea nefiind de esenţă ci de grad, intuiţia personalităţii şi psihologia normală îmi sînt de ajuns.

Coexistenţa în acelaşi suflet a absolutului patimii şi idealizării, aşa cum am arătat în Personalitatea lui Eminescu, întrepătrunderea organică a acestor factori - efectul PNV asupra vederii specificul eroticii lui Eminescu şi originea conflictelor care au dus la Luceafărul. Eroarea d-lui Călinescu este că accentuează viziune și daune elanul fiziologic şi dă cunoscutul tablou ; eroarea d-lui Vlad este că, după ce accentuează pe bună dreptate cealaltă latură, de idealizare, se lasă dus de preocupările de patologie şi de categoriile psihanalizei şi separă în aşa măsură ceea ce în viaţă a fost o unitate, încît întrebuinţează chiar şi cuvîntul prin care se denunţă deficienţa fiziologică.

Cea mai de seamă dintre modificările introduse de la început de Eminescu în basmul-izvor a fost să întrunească absolutul patimii şi absolutul idealizării tocmai în efectul PNV asupra vederii menită să fie transfigurată în Luceafăr şi să devie purtătoarea experienţei lui tipice.

Producator;lo' caJDe' Anurlul Public, preiului,ia o dat6fixl si Cecitre toi lne'lbnl cEsterea r,i". Din :uncttrlCevedere coD? PenFu agent piati, coojunctuta Poate a atai favorabiltcet 9i n;favorabila; c ori favorabild,ori trefavorabil4 b ni:i iivorabil;, nici nefavorabil;; d turrtaifavorabila. Progesul piefci, incad:cazi calegoria: in se c szonieri; d indmPlnoi.

Dar pentru a învedera aceasta este nevoie să ne întoarcem la basmul însuşi, să-l adîncim cu alte mijloace decît cele arătate pînă acum. Bogdan-Duicâ, materialul prim de la care a plecat Eminescu un basm despre lumina solară în luptă cu furtuna sondarea aspectelor mitice ale basmelor s-a desfăcut efectul PNV asupra vederii de jocul acesta al stihiilor simbolizatede altă parte, pentru că încercarea de explicare psihanalitică a basmului ne duce prea, des pe un teren de controverse şi are elemente caduce, rămîne să cercetăm basmul cu metode pur folclorice şi literare.

Pentru a înţelege limpede procesul creator la Eminescu, avem nevoie de o astfel de lămurire a basmului, încît să fie primită cu necesitate de oricine vrea să-l adîncească, fie istoric literar, fie estetician, fie psihanalist, fie cercetător al miturilor. Nximai fixîndu-ne bine asupra caracterului şi elementelor basmului, numai individualizîndu-l în cadrul motivelor folclorice înrudite, vom avea un singur punct de sprijin pentru a putea urmări istoria creaţiunii Luceafărului.

Azi, cercetătorii se servesc tot' mai mult, pentru identificarea şi caracterizarea basmelor, de lucrarea finlandezului Antti Aarne, Verzeichnis der Marchentypen.

Thompson Helsinki, şi urm. La noi, folcloristul sas dr. Schullerus a dat o preţioasă contribuţie bibliografică, încadrînd basmele noastre în tipologia lui A. Potrivit cerinţelor gustului poporan, eroul, ca să poată cîştiga pe fata de împărat, trebuie să iasă biruitor din trei grele încercări, in primul tip, atît motivele cît şi ţesătura lor poartă întipărirea poporană, confirmată prin larga lor răspîndire.

Şi totuşi, în felul cum sînt redate de călătorul german apar unele aspecte care arată că al a efectul PNV asupra vederii să strecoare în basmul poporan şi anumite intenţii de literatură cultă. Bucuria fetei de împărat cînd vede floarea cea adevărată e un moment de iscusinţă cultă. Ca să sublinieze contrastul dintre artificialitatea vieţii din palatul tăinuit şi viaţa plină a naturii, Kunisch pune mai întîi pe fata de împărat să împletească o cunună de flori artificiale, din pietre scumpe.

Dar feciorul de împărat aruncă pe fereastră floarea dăruită de Sfînta Vineri. Şi nu era decît o floare efectul PNV asupra vederii, cum văzuse nenumărate, zilnic, în vremea cînd cutreiera liberă.

Şi sărută floarea şi, încîntată, sorbi mireasma ei, şi nu se putea sătura privind vinele gingaşe ale frunzelor". Notele de iscusinţă cultă sporesc în partea a doua a basmului.

Dar dacă ele au avut clarul să apropie materialul prim de sufletul poetului, au pus, în schimb, pe Eminescu în faţa unei probleme estetice greu da dezlegat ; atît în limbă cît şi în întregul ţesut se va simţi în istoria Luceafărului greutatea armonizării a ceea ce e simplitate naivă a poeziei poporane, cu iscusinţa, adîncimea şi orizontul proprii poeziei culte. Biruinţa acestor greutăţi prin desăvîrşita contopire o elementelor eterogene a fost unul din marile triumfuri ale poetului.

Cu uciderea balaurului şi liberarea fetei din grădina de aur basmul s-ar fi putut încheia. Al doilea tip contaminat în basmul nostru este. CJ atît mai mult se cuvine să privim cu luare-aminte tipul nostru, definindu-l în cadrul motivelor înrudite.

spitale oftalmologice din orașul Moscova un set de exerciții pentru miopie

După cum fiinţa supranaturală înamorată este bărbat sau femeie, tipul nostru are două aspecte deosebite. Voi zăbovi să arăt tipologia ambelor aspecte. Am nevoie de ea, pentru că vreau să arăt locul Efectul PNV asupra vederii în cadrul întregii familii de motive.

Datorită, în parte, unor recente îndrumări în psihologie, dar mai ales preocupărilor de-a scoate istoria literară din rutina pozitivistă, se fac azi efectul PNV asupra vederii de a stabili tipuri, fie în legătură cu stilul, fie în legătură cu personalităţile. Un preţios instrument de lucru ar fi însă mai întîi o tipologie a mo50 tivelor literare, dar nu o tipologie dedusă abstract, cum s-au făcut unele încercări în lingvistică pentru a arăta toate efectul PNV asupra vederii posibile, ci scoasă din experienţa istoriei literare.

Grupînd în jurul unor motive de însemnătatea celui de care ne ocupăm toate aspectele înrudite, vom avea la îndemînă un mijloc mai mult - şi nu cel mai puţin preţios - de a individualiza plăsmuirile dominante şi, prin ele, pe un poet.

Deşi pare a privi numai conţinutul, o astfel de tipologie pe motive este mai adecvată plăsmuirilor literare decît tipologiile stilistice, care, în timpul din urmă, introduc prea mult sugestii pornite din domeniul artelor plastice, deci nu totdeauna potrivite poeziei.

Chipul cum tipologia motivelor poate fi utilizată comparativ pentru caracterizarea şi adîncirea stilistică, se va lămuri de la sine din paginile următoare.

Concentrind, aş zice : Iubirea dintre ceresc şi pămintesc, iată situaţia fundamentală. Cum apare ea în dezvoltarea literaturilor, mai întîi sub aspectul om muritor de o parte, zînă sau femeie, cu puteri supranaturale, de alta?

Pentru că un astfel de conspect privind o familie de motive nu s-a făcut nicăieri, nici în folclor nici în literatură, aici fiind încercat pentru prima dată, subiiniez de la început că scopul unui astfsl de instrument de lucru este să înlesnească o priviră în configuraţia totală a motivelor unui poet.

Plecînd de la folclor, voi ţine deci seama, la fiecare pas, de atitudinea lui Eminescu faţă de feluritele tipuri, arătînd în ce măsură se oglindesc ele în opera lui. O părăseşte. Ea îşi omoară copilul şi-l mănîncă". Cruzimea răzbunării vorbeşte despre vechimea tipului. In folclor şi în literatură, el are aspecte din cele mai variate. Atît la noi, cît şi în Balcani, precum şi în întreaga literatură poporană universală, cunoaştem poveşti care arată cum o zînă sau zeiţă se coboară şi îndrăgeşte un muritor sau cum un tînăr surprinde o fecioară, lebădă ori samodivă, pe cînd ea se scaldă, 52 şi răpindu-i cămaşa, o sileşte să-l urmeze şi să-i fie :;oţie.

Mai tîrziu, ea îşi redobîndeşts rochiţa şi izbuteşte să fugă. Cîteodată, omul înamorat izbîndeşte să-şi aducă iubita din nou acasă, alteori ea rămîne pierdută pentru totdeauna, intr-unele balade româneşti, soţul părăsit de zînă este însuşi Gruia lui Novac ; de pildă, în balada cu acest nume din colecţia iui l.