Deficiențe de vedere și educație fizică, Activitate fizică cu deficiențe de vedere


Ceea ce diferă sunt modalitîţile de aplicare a cerinţelor didactice la condiţiile, dificultăţile şi nevoile speciale ale elevilor nevăzători. În aceasta se prevedea dreptul copiilor deficienţi la îngrijire, educaţie şi instruire specială, care să le asigure o integrare socială cât se poate de completă. Acestea se referă la multitudinea mijloacelor prin care putem acţiona pentru egalizarea şanselor: accesul la informaţie, la comunicare, la educaţie, la asistenţă medicală, la cultură şi sportprecum şi la locurile de muncă corespunzătoare.

În a fost publicată Declaraţia de la Salamanca asupra principiilor, politicilor şi practicilor în domeniul educaţiei şi a cerinţelor educaţionale speciale, care subliniază că fiecare copil posedă caracteristici, aptitudini şi necesităţi de învăţare proprii de care trebuie să se ţină seama în sistemele educaţionale.

Use tab to navigate through the menu items.

Ştefan,pag. Principiul prevenirii deficienţelor şi handicapului vizual-acest principiu se refreră la faptul că multe dintre cazurile de deficienţă de vedere pot fi prevenite prin luarea unor măsuri igienico- sanitare, economice şi sociale.

Printre măsurile de prevenire a apariţiei deficienţei putem să precizăm câteva care sunt mai importante: lupta contra maladiilor şi malnutriţiei, asistenţa medicală pentru toţi copiii, ocrotirea sănătăţii mamelor în perioada pre-natală. Este vorba şi de prevenirea situaţiei în care, din cauze sociale şi educaţionale, incapacitatea vizuală duce la handicap.

Principiul egalizării şanselor de acces la toate formele şi gradele de învăţământ-astfel copilului deficient vizual trebuie să i se asigure un învăţământ de o calitate similară cu cel de masă, precum şi condiţii de învăţământ la fel de adecvate. Trebuie să i se acorde asistenţă psihopedagogică suplimentară şi condiţiile materiale necesare. Principiul adaptări educaţiei speciale la cerinţele şi posibilităţile individuale ale fiecărui copil cu deficienţă vizuală- prin urmare educaţia trebuie să fie centrată pe elev, ca persoană, în raport cu caracteristicele lui fizice şi psihice, cu interesele şi trebuinţelelui.

Trebuie de asemenea să se ţină cont de potenţialul şi resursele fiecărui copil pentru ca actul instructiv-educativ să atinga parametri cât mai înalţi.

(DOC) activitati motrice adaptate la elevii cu CES | Sarkady Csaba - raduafrim.ro

Principiul intervenţiei educative precoce-cu cât educaţia se începe mai de timpuriu cu atât este mai bine pentru copil. Părinţii copiilor nevăzători ar trebui să primească asistenţă pedagogică pentru a şti cum să se poarte cu copilul şi pentru a-l putea îndruma spre o dezvoltare fizică şi psihică, care să înceapă încă din primele luni de viaţă. Un alt aspect important îl constituie 4 educaţia ante-preşcolară şi preşcolară, care se poate realiza în instituţii speciale, dar şi în cele obişnuite cu ajutor suplimentar.

Principiul unei participări largi a comunităţii locale la rezolvarea problemelor a educaţiei speciale a deficienţilor vizuali- este vorba de colaborarea cadrelor didactice cu părinţii, medicii, asistenţii sociali, administraţia locală, organizaţi non-guvernamentale şi implicarea tuturor acestora în acţiunea educativă.

Este o expresie a principiului mai larg al descentralizării învăţământului. Principiul structurilor alternative- diferenţele individuale determină dispunerea structurilor organizatorice de învăţământ diferite, care să corespundă cazurilor variate.

Pentru ca să putem opta pentru un anumit fel ridicarea greutăților și a vederii să fim deschişi la toate alternativele posibile, iar de cele mai multe ori deficienţa de vedere determină co-existenţa învăţământului special şi a învăţământului de masăintegrat, inclusiv.

Gherguţ,pag. Intenţiile pedagogice sunt exprimate prin idealul educaţional, finalităţi, scopuri şi obiective. Obiectivele educaţionale generale în activitatea cu elevii deficienţi de vedere M. Obictivele generale sunt aceelaşi ca în învăţământul de masă, realizate prin aceleaşi obiecte de studiu, corelate cu cele şapte arii curriculare prevăzute în Reforma învăţământului Limbă si comunicare, Matematică şi Ştiinţe ale naturii, Om şi societate, Arte, Educaţie fizică şi sport, Tehnologii, Consiliere şi orientare.

  1. Viziunea constă
  2. Exerciții pentru copii cu CES | Educatie Fizica si Sport online

Bineînţeles că însuşirea deficiențe de vedere și educație fizică de bază ale activităţii intelectuale cititul, scrisul,calculul aritmetic se efectuează prin metodologii specifice diferitelor deficienţe şi că predarea-învăţarea fiecărui obiect de studiu solicită procedee didactice speciale şi mijloace de învăţământ speciale.

Obiectivele şi finalurile educaţionale sunt aceleaşi, iar ca toţi ceilalţi copii nevăzători trebuie să cunoască şi să stăpânească mediul înconjurător, să se exprime corect şi eficient în limba română şi cel puţin o limbă străină, să-şi însuşească valorile fundamentale ale culturii naţionale şi internaţionale, să aibe o bună pregătire ştiinţifică şi tehnică, să aibă şi o pregătire practică.

Obiective cu caracter recuperator Pentru a valorifica potenţialul real al elevilor este necesar să formulăm şi obiective cu caracter recuperator.

©2020 by Educatie Fizica si Sport online

Trebuie să le asigurăm mecanisme compensatorii şi să-i ajutăm să-şi formaze competenţe prin care ei să-şi câştige o autonomie din ce în ce mai deplină. Punerea în funcţie a mecanismelor compensatorii adecvate în fiecare caz dat- acest principiu presupune formare deprinderilor de percepere a lumii înconjurătoare prin modalităţiile senzoriale disponibile, dezvoltarea spiritului de observaţie, stimularea acţiunii proceselor psihice care pot avea rol compensator, eliminarea unor mecanisme compensatorii inadecvate şi deprinderea folosirii mijloacelor tehnice care servesc compensarea.

Ocrotirea vederii restante- acest principiu se poate realiza prin dozarea raţională a timpului de utilizare a vederii la lecţii şi în studiu individual.

Pentru a le asigura ocrotirea vederii restante trebuie să le asigurăm condiţii de lucru adecvate luminozitate, poziţie, manuale adecvate etc. Exercitarea sistematică a vederii restante. Educaţia vizuală Pentru ambliopişcoala este un cadru al educaţiei vizuale, iar la nevăzători acest lucru îi poate ajuta să-şi formeze strategii perceptive de explorare tactilă.

Prevenirea şi combaterea consecinţelor negative ale deficienţei vizuale- pentru a veni în sprijinul acestui principiu trebuie să se completeze şi să se corecteze fondul de rprezentări spaţiale, care în cazul nevăzătorilor este foarte viciat, iar la cei cu orbire congenitală aceste sunt lipsite, ori foarte vag structurate.

La fel deficiențe de vedere și educație fizică să spunem şi de fondul de noţiuni spaţiale.

Activitate fizică cu deficiențe de vedere

Un alt aspect important îl constituie şi formarea ţinutei posturale statice şi dinamice, precum şi corectarea defectelor fizice, înlăturarea laxităţii musculare prin întărirea forţei şi a rezistenţei. Un aspect foarte important la copii nevăzători boala ochilor mari reprezintă reeducarea psihomotorie în special a dexterităţii manuale şi a coordonării tactil-kinestezice.

Toate aceste aspecte ce ţin de latura fizică, dacă sunt bine însuşite, ajută la cultivarea încrederii în sine a persoanelor deficiente si la echilibrarea laturii afective. Formarea deprinderilor de igienă, de ordine şi de autoservire- mai ales la persoanele nevăzătoare aceste deprinderi îi ajută să-şi dobândească autonomie personală, iar dacă acestea lipsesc ori nu sunt bine formate ei ajung să fie dependenţi de cei din jur, lucru care duce la lipsa încrederii în sine şi în proprilor capacităţi.

Aceste deprinderi de viaţă au un rol compensator, ei simţind că pot face şi ei ceva util şi că se pot descurca singuri, câştigându-şi încet încet independenţa. Pentru a se integra cât mai bine în familie, în şcoală copii nevăzători pot fi învăţaţi să coopereze cu ceilalţi la treburile zilnice, care cu timpul pot deveni rutină şi pot fi realizate foarte bine.

restaurați-vă viziunea companie oftalmică

Integrarea în viaţa socială- pentru a se putea integra cât mai bine în viaţa socialănevazători trebuie ajutaţi şi învăţaţi să-şi formeze anumite comportamente în relaţia cu văzători, să-şi dezvolte capacităţi de relaţionare socială. Un alt aspect foarte important la nevazători îl constituie cunoaşterea mediului social din afara şcolii. Aceste deprinderi sunt deficiențe de vedere și educație fizică începând din clasa I, când studiază schema corporală, poziţia corpului faţă de anumite obiecte, conceptele spaţiale fundamentale raportate la părţile corpului, cunoaşterea mediului înconjurător clasa, şcoala ,sala de mese şi exerciţii de deplasare prin aceste spaţii.

Începănd din clasa a II copiii învaţă strada, trotuarul, bordura,spaţiul verde, intersecţiile şi casele.

În clasa a IV nevazători învaţă punctele cardinale şi cum se folosesc acestea. Toate aceste deprinderi se formează în timp şi cu multă răbdare, fără a se trece peste ele căci aceste cunoştinţe îi vor ajuta să se descurce în societate. Obiectivele psihoterapeutice care sunt individualizate în funcţie de tipul şi gradul deficienţei, de specificul fiecărui caz complexe puternice de inferioritate, inhibiţii, anxietate, negativism, dependenţă accentuată, infantilism afectiv etc.

Este foarte important ca fiecărui 8 copil să i se valorifice aptitudinile şi talentele pe care le posedă, care pot să le ofere o compensaţie afectivă. Mobilitate şi orientare spaţială ce presupune formarea deprinderilor de deplasare independentă în condiţii din ce în ce mai dificile.

Pentru a dobândi o autonomie cât mai bună, copiii nevăzători trebuie să înveţe tehnici de deplasare, cum ar fi : deplasarea într-un spaţiu restrâns şi bine cunoscut, deplasarea cu ajutorul unui ghid văzător, deplasarea în spaţiu deschis cu bastonul, deplasarea cu ajutor electric, deplasarea cu câine ghid. Toate aceste obiective recuperatorii se subordonează scopului nostru principal de a asigura trecerea nevăzătorului de la starea iniţială de dependenţă totală spre o autonomie cât mai deplină.

Terapii educaţionale în sprijinul nevazătorilor terapie cognitivă, terapie ocupaţională, terapie ludică, meloterapie etc.

Unitatea obiectivelor educaţionale generale cu cele recuperatorii Cele două categori de obiective se realizază concomitent, dar nu paralel, ci unele prin altele. De fapt ele se intercondiţionează. Disciplinele predate nevăzătorilor urmăresc şi obiectivele recuperatorii. Astfel însuşirea cititului şi cititului în braille reprezintă o exercitare din ce în ce mai fină a percepţiei tactil —kinestezice, a psihomotricităţii, a capacităţii de a cuprinde într-o imagine globală elementele percepute succesiv.

Pentru nevăzători însuşirea acestui instrument de cunoaştere şi comunicare care este citit —scrisul are o mare valoare psihoterapeutică.

viziunea combinată este ce este ciocnirea punctelor de vedere

Activităţiile de abilitare manuală asigură o mai bună cunoaştere şi stăpânire a proprilor posibilităţi psihomotorii şi a capacităţii de discriminare tactil-kinestezică a proprietăţi obiectelor. Activităţiile cuprinse în aria curriculară Educaţie fizică şi sport întreţin şi îmbunătăţesc starea de sănătate a copiilor, le formează deprinderi igienico-sanitare, le formează ţinuta corporală corectă, contribuie la prevenirea şi înlăturarea unor deficienţe fizice specifice, le dă siguranţă în mişcare şi autonomie în deplasare.

Cooperarea în echipe de lucru pe care o presupun unele activităţi didactice contribuie la recuperarea în plan social, relaţional.

pentru ulcior la ochi sfatul oftalmologului la temperaturi sub zero

Muzica are pentru mulţi deficienţi vizuali un efect psihoterapeutic. La toate obiectivele de învăţământ, reuşita şcolară le dă copiilor încredere în posibilităţile lor, echilibru afectiv, dorinţa de a se realiza. Astfel, este foarte bine pus în evidenţă faptul că realizarea obiectivelor generale contribuie la obţinerea unor efecte cu valoare recuperator-compensatorie.

Pe de altă parte, realizarea obiectivelor recuperatorii prin formele de terapie prevazute oferă condiţii mai bune pentru realizarea celor generale, fie ele cognitive, psihomotorii sau atitudinale.

S-ar putea vorbi de un sistem integrat de obiective didactico-recuperatorii. În acest sens se poate vorbi de o unitate a procesului instructiv-educativ cu cel recuperator. Cele două procese decurg într-un flux unic.

activitati motrice adaptate la elevii cu CES

Aceeaşi activitate a copilului are efecte asupra învăţării, dar şi efecte terapeutice. Bineînţeles că această unitate nu se realizează spontan, ci este necesar să proiectăm activităţiile în aşa fel încât ele să-şi realizeze dubla finalitate.

Educatorul trebuie să aibă tot timpul în vedere ambele categorii de obictive în interacţiunea lor. El asigură individualizarea obiectivelor şi dinamica lor căci se modifică în funcţie de evoluţia fiecărui copildar mai ales asigură realizarea lor.

  • Joc “Culorile”.
  • Jul 03, · O chemare pentru donații, pentru a ajuta copii cu deficiențe de vedere să practice activități sportive.
  • Proiectul s-a desfășurat în perioada iunie — martie.
  • Activitate fizică cu deficiențe de vedere

Câteva dificultăţii legate direct de munca didactică sunt prezentate de către Mircea Ştefan: 1. Există aproape totdeauna anumite lipsuri în fondul de cunoştinţe al elevilor, mai ales când este vorba de reprezentările şi de noţiunile spaţiale. Acestea decurg din posibilităţiile mai limitate de cunoaştere concret senzorială, care sunt percepute ca nişte piedici în activitatea de predare- învăţare a noilor cunoştinţe şi deprinderi.

suspiciunea de polip endometrial incapabil să restabilească vederea

O altă dificultate o constituie nivelul scăzut al dexterităţii manuale, ce se situează pe fondul unui deficit al motricităţii, iar la cei care dispun de anumite posibilităţi vizuale, o proastă coordonare ochi-mână. Cauza o constituie lipsa controlului vizual al motricităţii şi coordonării mâinilor.

Educație fizică adaptativă pentru copii cu deficiențe de vedere

Ritmul lent al activităţii al acestor persoane, o altă dificultate întălnită la copii nevăzători şi cei cu ambliopie gravă, atrage după sine un timp mai îndelungat pentru însuşirea conţinutului predat, însă de multe ori este mai mare decât cel alocat. Unele particularităţi ale imvestigării perceptive accentuează aceste dificultăţi: tendinţa spre o investigare lentă şi redundantă sau una grăbită şi superficială, cu tendinţă spre verbalism, spre generalizări fără acoperire senzorială.

O altă dificultate întălmită la aceste persoane o constituie tendinţa de a primi totul de-a gata, fără de a se angaja într-un efort de învăţare sistematică. Sunt foarte întâlnite şi cazurile de lipsă de motivaţie, iar la elevi mai mici imaturitate afectivă şi socială. Există şi dificultăţi care decurg din faptul că procesul de deficiențe de vedere și educație fizică urmăreşte aici nu numai sarcinile didactice generale, dar şi anumite sarcini recuperative, terapeutice şi de protecţie vizuală.

O dificultate obiectivă o constituie şi faptul că materialul tiflotehnic- o hartă în relief- oricât de bine s-ar adapta, oricât de mult ar sugera, rămâne totuşi mai sărac în conţinut decât cel perceptibil pe cale vizuală.

Aceste dificultăţi nu trebuie subapreciate, dar nici exagerate şi este foarte important de reţinut faptul că şi la aceşti copii acţionează aceleaşi legi ale învăţării, dar poate să difere situaţiile de învăţare, strategia predării, metodele alese, structura lecţiei.