Caracteristici ale viziunii de la 3, Politică de stânga - Wikipedia


Viziunea, misiunea și valorile noastre

Istoric[ modificare modificare sursă ] Discuții despre ce este, despre ce ar trebui să fie și în ce fel ar trebui să acționeze statul pot fi identificate încă din antichitate, chiar dacă nu era utilizat termenul de stat, el fiind originar în perioada modernă.

Articularea unor teorii coerente despre stat pot fi întâlnite în discursul gânditorilor din Grecia antică. Timp de milenii a fost acceptată, oarecum aprioriideea că statul trebuie să asigure nevoile cetățenilor, să urmărească un bine public și să fie implicat în atingerea intereselor comunității pe care o reprezintă.

caracteristici ale viziunii de la 3

Începând cu secolul XIXmai exact prin teoriile liberale, aceste concepții sunt puse în discuție și primesc o nouă interpretare, iar acolo unde guvernările sunt de tip liberal aceste noi concepții sunt puse și în practică. Definirea statului[ modificare modificare sursă ] Statul, o noțiune abstractă des utilizată în trecut, dar mai ales în contemporaneitate, a fost definit în diverse feluri de către o largă categorie de specialiști și nespecialiști.

Statul este analizat de către mai multe discipline din cadrul științelor socialeprintre acestea numărându-se: științele politicefilozofiasociologiaetc. O perspectivă de ansamblu asupra acestor definiri este oferită prin împărțirea acestora în definiții organizaționale și definiții funcționale. Definire organizațională[ modificare modificare sursă ] Din punct de vedere organizațional, statul este privit ca o sumă de instituții de guvernare și are cinci caracteristici principale, enumerate mai jos [3].

Aceste caracteristici nu sunt prezente în toate statele, mai ales dacă avem în vedere diversele forme statale anterioare statelor moderne. Un alt aspect care trebuie menționat este că prin definirile organizaționale nu este urmărită aprecierea legitimității statului sau a instituțiilor care îl compun, precum nici opinia indivizilor despre o eventuală legitimitate a statului.

 Атомный вес! - возбужденно воскликнул Джабба.

Statul este un ansamblu de instituții distinct de restul societății, care creează sfere publice și sfere private. Din punct de vedere al autorității, statul este o putere supremă și suverană, precum și legislativă într-un anumit teritoriu. Pentru a-și putea exercita aceste forme de manifestare a puterii, statul are monopolul asupra forței.

Statul își exercită puterea printr-un aparat birocratic. Statul ca caracteristici ale viziunii de la 3 se distinge de funcționarii care ocupă anumite funcții la un moment dat în aparatul său birocratic și, din acest punct de vedere, statul are suveranitate și asupra acestora.

caracteristici ale viziunii de la 3

Prin funcționari se înțelege orice demnitarinclusiv președinteleprim-ministrulminiștriietc. Statul are puterea de a impune și de a colecta taxe de la populație.

Definire funcțională[ modificare modificare sursă ] Definirea funcțională subliniază ideea că statul este o sumă de instituții care îndeplinesc un anumit scop sau obiectiv.

Principala distincție dintre acestă definire și cea anterioară constă în faptul că statul poate fi identificat cu o instituție sau organizație care îndeplinește una din funcțiile statului. Un alt punct care deosebește definirea funcțională de cealaltă este aprecierea statului prin consecințele acțiunii sale, cea mai comună fiind stabilizarea socială în interiorul teritoriului controlat de acesta. Tipuri de state[ modificare modificare sursă ] 1. Stat unitar - un singur guvern ce își exercită activitatea asupra întregului teritoriu 2.

Stat federal - compus din mai multe state nesuverane cu o conducere centrala SUA 3. Stat confederal - format din state suverane Stat de drept[ modificare modificare sursă ] Noțiunea Stat de drept este, în general, utilizată pentru a sublinia diferențele existente între regimurile democratice și regimurile autoritare dictatoriale.

caracteristici ale viziunii de la 3

În teoria politică, prin stat de drept caracteristici ale viziunii de la 3 înțelege un stat bazat pe o ierarhie a normelor generatoare de ordine juridică. În statul de drept, statul este garantul libertăților și drepturilor individuale, totodată, asigurând securitatea internă și externă a cetățenilor prin instituții democratice. Instituția superioară căreia i se subsumează alte legi și norme este Constituția. Din perspectiva statului de drept, Constituția - ca normă superioară - este o expresie a cetățenilor și reprezintă puterea populară.

Prin mecanismele democratice de control prevăzute într-un stat de drept este asigurată conformitatea normelor inferioare cu cele superioare. Au fost conturate două astfel de sfere. A doua sferă are în vedere intervenția statului în economia statului, reglementarea sau intervenția în factorul de producțieimplicarea acestuia în problema proprietății inclusiv în proprietatea privatăsusținerea redistribuirii veniturilor și a unor principii diferite de cele ale economiei de piațăfolosite în asigurarea unor bunuri și a unor servicii.

Articol principal: Liberalism.

Ideea generală a liberalismului din care decurge întreaga sa argumentare împotriva implicării statului în binele concret este libertatea individuală. Liberalismul susține că fiecare individ este capabil să-și urmărească propriul scop în viață și să acționeze în funcție de resursele de care dispune pentru a-și îndeplini dorințele.

Statul nu trebuie să-și propună asigurarea fericirii tuturor cetățenilor și, de altfel, nici nu ar putea să ducă la îndeplinire acest deziderat, spun liberalii.

caracteristici ale viziunii de la 3

Ceea ce poate asigura statul este un climat bazat pe reguli formale instituționaleiar în acest climat individul trebuie să aibă posibilitatea să-și ducă la îndeplinire propriile dorințe și proiecții asupra viitorului său, în funcție de capacitățile și resursele deținute. Conform viziunii liberalismului acest gen de economie este singurul capabil să ofere libertatea individului, necesară urmării interesului personal.

Politică de stânga

În această ecuație, statul trebuie să se implice doar pentru a asigura anumite reguli ale jocului, care să fie identice pentru toți cei care formează societatea. Din acest motiv pentru liberalism statul este un arbitru care veghează la respectarea regulilor jocului, iar dacă aceste reguli nu sunt respectate să apeleze la constrângeri pentru a impune respectarea legilor.

În viziunea liberală aceste premise au ca rezultat pentru individ libertatea, utilă în urmărirea propriului scop.

Liderul este acea persoană care are o viziune a viitorului, deține acea construcție mentală și forța de a o transforma în realitate. Această construcție se bazează pe un set de valori ce stau la baza culturii organizaționale. Viziunea managerială anticipează starea viitoarei organizații și este o expresie directă a culturii manageriale. Viziunea managerială servește la modelarea culturii organizaționale, necesare succesului organizației în viitor și de a facilita transformările necesare pentru a ajunge la rezultatul dorit.

Singura îngrădire a libertății individului apare atunci când individul recurge la încălcarea libertății celorlalți pentru satisfacerea propriilor nevoi. În acest sens, J.

Mill afirmă că este autorizată subordonarea spontaneității individuale unui factor extern, cum este statul, numai atunci când acțiunile unui individ aduc atingere celorlalți. Bunăoară, Friedrich Hayekîn Drumul către servituteanalizează această problemă și ajunge la concluzia că, dacă statul imaginează și impune tot felul de legi care să prevadă cazuri particulare și concrete, rezultatul este unul singur: abuzuri sistematice.

Tabara 15 Ziua 3 Workshop Leadership, caracteristici, viziune, valori,dezvoltarea echipei

Prin urmare, spune Hayek, statul trebuie să formuleze reguli și legi suficient de generale opuse ordinelor specialeastfel încât să funcționeze în împrejurimi care să nu poată fi prevăzute în detaliu. Dacă printr-o anumită lege imaginată de stat pot fi făcute previziuni detaliate asupra efectelor acesteia, respectiva lege se transformă într-un instrument prin care statul obligă indivizii să se îndrepte spre obiectivele fixate de acesta. Apărut în secolul XIX, anarhismul nu s-a bucurat de o prea mare susținere de-a lungul timpului, existând în rândul gânditorilor un oarecare consens în ceea ce privește nevoia unei guvernări.

Chiar dacă aplicarea lui în realitățile sociale este destul de dificilă, ca doctrină și ca exercițiu teoretic, anarhismul este necesar, căci este răspunsul negativ la întrebarea: Trebuie să existe stat?.

Printre susținătorii acestei doctrine se numără StirnerProudhonBakunintoți trei oferind propriile temeiuri pentru care o dezordine rezultată din lipsa unei autorități politice este preferabilă unei puteri instituționalizate. Ca doctrină, anarhismul a apărut ca reacție împotriva teoriei statului minimalacesta fiind perceput de anarhiști ca o entitate care nu se îngrijește de nevoile propriilor cetățeni.

Principalele direcții dinspre care au fost atacate teoriile care susțin statul pot fi exprimate prin două idei: orice stat este tiranic, el împiedică libera exprimare socială a individului sau, din contră, statul este pasiv față de nevoile individului.

caracteristici ale viziunii de la 3

Proudhon consideră statul o întreprindere care are ca obiect de activitate jefuirea cetățenilor de o parte din munca lor. Pentru îndeplinirea acestui scop aceasta se folosește de: birtaxăimpozitetc.

Prin aceste acțiuni Proudhon acuză statul și pe reprezentații acestuia, guvernanții, de impunerea propriei voințe, iar acest aspect are ca efect anularea libertății individului. Bakunin încearcă să demonteze idea necesității statului prin sublinierea caracterului de constrângător al acestuia.

Deoarece statul este forță, ordin și constrângere, Bakunin consideră că statul nu are nicio legitimare pentru existența sa. Chiar dacă acțiunea statului poate apărea ca având scopul urmăririi unui bine public, acest bine public se transformă în ceva rău, deoarece este impus și, deci, contravine libertății individului.

caracteristici ale viziunii de la 3

Articol principal: Socialism. Marxismulca doctrină de stânga, împrumută o parte din ideile anarhiste despre stat. Karl Marx accentuează ideea anarhiștilor conform căreia statul este un instrument de lupta de clasă, vedere încețoșată cu emoție reprezentând interesele caracteristici ale viziunii de la 3 aflate la guvernare și nu interesele cetățenilor, în schimb trece în umbră ideea acestora despre libertatea absolută a indivizilor.

Doctrina marxistă susținea nevoia implicării statului în acțiuni care să compenseze lipsa de resurse a celor defavorizați, prin redistribuire veniturilor. Spre deosebire de anarhism, marxismul proclama necesitatea existenței statului, dar cu o transformarea acestuia din reprezentant al unei minorități, adică a celor privilegiați, în reprezentant al majorității defavorizate și lipsite de resurse.

Toate acestea fiind necesare pentru a putea îndeplini un ideal al indivizilor, conform marxismului, și anume egalitatea pe toate planurile: politică, juridică, socială, economică. Social-democrația ca doctrină reprezintă o evoluție a teoriilor de caracteristici ale viziunii de la 3 din secolul al XIX -lea. Diferența majoră dintre teoriile social-democrate și, bunăoară, cele marxiste în ceea ce privește imaginarea statului, rezidă din eliminarea utopiilor specifice începutului mișcării de stânga și anume: statul nu trebuie să asigure fericirea tuturor, nu trebuie să conducă toate aspectele economice și nici nu trebuie să-și facă un scop din eliminarea tuturor inegalităților.

Doctrina socială-democrată are ca principală caracteristică, la nivelul discursului, susținerea bunurilor publiceprin acest lucru accentuând rolul pe care trebuie să îl aibă statul în sfera privată. Statul, în viziunea social-democraților, trebuie să acorde asistență socială și protecție socială celor defavorizați și, totodată, să asigure un anumit nivel de cultură și educațieîn acest sens, susținând accesul gratuit la diversele forme de învățământ. Articol principal: Conservatorism. Statul este o organizație politică formată din reprezentanți ai populației de pe un anumit teritoriu, care sunt investiți cu atribuții de putere, care constau în posibilitatea de a putea lua decizii obligatorii, în numele întregii populații, decizii concretizate în norme de drept sau în acte de aplicare a dreptului care, dacă nu sunt respectate de bună-voie, sunt aduse la îndeplinire prin forța de constrângere.

Trăsături definitorii[ modificare modificare sursă ] Ca una dintre marile orientări politice și ideologice ale epocii contemporane, stânga are în centrul preocupărilor sale apărarea drepturilor omului, justiția socială, egalitatea nu numai de șanse, ci și în drepturinediscriminarea oamenilor după rasă, naționalitate sau sex. Stânga se dorește a fi expresia politică a altruismului, a iubirii omului de aproapele său, adică sensibilitate pentru suferințele și aspirațiile celorlalți.